IOAN FÎRTE ADI​

Deși nu ne-am dori, deși ne este greu să acceptăm, an după an și zi după zi, pleacă dintre noi oamenii dragi. De unii dintre ei ne leagă legăturile de sânge, de alții, ne leagă legăturile de suflet și clipele trăite împreună. Oricând și oricum s-ar întâmpla, rămâne în urma lor, pentru totdeauna, un loc gol în inimile și în viețile noastre.

Plecarea lor e asemeni căderii unui meteorit. Cu cât au un suflet mai mare, cu cât sunt mai iubiți, cu atât craterul rămas după plecarea lor către ceruri, în sufletele și în viața celor rămași, e mai mare și mai adânc.

Un astfel de suflet uriaș care, după impactul meteoric creat de plecarea sa, s-a ridicat la ceruri, acum trei ani, este cel al lui IOAN FÎRTE ADI.

Nouă, celor care i-am fost alături, de-a lungul anilor, în calitate de colegi și mai presus de atât, în calitate de prieteni, ne lipsește profesionalismul lui, echilibrul lui, pacea și bucuria pe care le răspândea în fiecare zi în jurul său.

Era și va rămâne pentru noi, pentru totdeauna, reperul  drumului drept, al profesionalismului, cinstei și corectitudinii duse la nivel de perfecțiune. Un țel pe care, în memoria lui, vom tinde să îl atingem fiecare dintre noi.

Deși s-a mai spus, și poate unii vor spune că sună clișeic, susținem în continuare că a fost și va rămâne unul dintre pilonii reprezentativi ai transportului public din municipiul Baia Mare.

Între timp proiectele începute alături de el au ajuns să fie finalizate. Am fi vrut cu toții să-l avem alături, pe întâi septembrie, la punerea în circulație a celor  11 autobuze electrice și 5 troleibuze, proiect la care a contribuit și el și pe care și-a dorit din suflet să îl vadă implementat. Din păcate, a trebuit să ne privească de acolo de sus bucuria și entuziasmul. Și sunt convins că a rostit zâmbind, cum o făcea mereu, „AȘA CEVA….!!!!”

Bineînțeles că nu putem să nu fim în aceste momente cu gândul și sufletele alături de cei cărora le lipsește cel mai mult. Familia sa minunată. Oricât de mult ne-ar lipsi nouă, cu siguranță că e infinit mai puțin decât le lipsește lor. Singura consolare pe care încercăm să le-o aducem este că, peste ani, craterul meteoric lăsat de plecarea sa va fi umplut de o mare formată din lacrimile celor care l-au iubit și apreciat.

Îl vom colinda și-n acest an la fel cum am făcut-o de fiecare dată de când a plecat și vom zâmbi de câte ori, în clipe de dor, vom reciti, a nu știu câta oară, câteva dintre epigramele lui.  Suntem siguri că, de acolo de sus, va colinda sau va zâmbi, cu zâmbetul său inconfundabil, alături de noi.

Cuvintele, oricâte ar fi, și oricum ar fi spuse, nu pot cuprinde, în simplitatea lor, complexitatea și valoarea de necontestat a unui om așa cum a fost Ioan Fîrte Adi.

Oricât am încerca, tot va mai rămâne ceva nespus. Ceva ce mai trebuie adăugat. Ceva ce mai trebuie pus în lumină.

Noi, cei rămași, vom continua să păstrăm amintirea și exemplul lui și, din părticelele lăsate fiecăruia dintre noi din întregul sufletului său, vom încerca să îl reconstruim și să îl păstrăm viu peste timp. Va rămâne pentru totdeauna viu în amintirea noastră!

Odihnă veșnică în Împărăția Cerurilor sufletului său minunat!